O sa citez un comentariu, pt ca mi-a placut cum a sunat :)

"Toti ne plangem, nimeni nu-si doreste ceva rau, nimeni nu doreste sa fie rau, toti vrem la un moment dat acelasi lucru. Din pacate, ajunem sa fim rai, sa facem rau, sa ne plangem, sa facem parte dintre aceia de care ne plangem. Undeva e o eroare in matrice. Poate pentru ca suntem oameni? Sunt intrebari care nu pot avea raspunsuri. Daca le-am stii nu am mai spune ca exista Necunoscut in acest Univers. De ce as putea eu sa ma plang? Un lucru stiu: putem face lucrurile mai bune si mai bine atata timp cat suntem calzi si oferim caldura, atata timp cat avem cui sa aratam acest lucru, atata timp cat acest lucru se poate propaga si poate fi insusit. Ma plang pentru existenta ignorantei, ma plang de utopia contemporana, mereu o voi face, undeva adanc. Nu putem face lucruri mari, dar ne putem iubi incat sa nu ne mai plange, putem intinde maini de pace, putem asculta...suflete."

Iar ca si completare: putem de asemenea ignora, uita, nebaga de seama. Din comoditate sau din alte griji care ne tin mintea ocupata.. E pur si simplu natura umana ..