O sa-ncep eu sa ma plang daca tot nu o face nimeni.
Pai sa vedem ... nu suport idiotii, nu suport oamenii care nu au un cuvant, nu suport oamenii care se razgandesc in ultimul moment ( ignorand faptul c-ar putea sa-i incurce pe altii ). Daca realizeaza ca nu sunt in stare sa-si tina cel mai banal cuvant dat ... de ce n-o spun de la inceput ? Cat de simplu ar fi sa se prezinte : " Buna ziua, numele meu este Florin si nu reusesc niciodata sa ma tin de promisiuni. ". In felul asta as avea macar o vaga idee despre persoana cu care stau de vorba.
Dar a trecut perioada in care-i injuram in gand scrajnind din dinti..
Toti ne plangem, nimeni nu-si doreste ceva rau, nimeni nu doreste sa fie rau, toti vrem la un moment dat acelasi lucru. Din pacate, ajunem sa fim rai, sa facem rau, sa ne plangem, sa facem parte dintre aceia de care ne plangem. Undeva e o eroare in matrice. Poate pentru ca suntem oameni? Sunt intrebari care nu pot avea raspunsuri. Daca le-am stii nu am mai spune ca exista Necunoscut in acest Univers. De ce as putea eu sa ma plang? Un lucru stiu: putem face lucrurile mai bune si mai bine atata timp cat sntem calzi si oferim caldura, atata timp cat avem cui sa aratam acest lucru, atata timp cat acest lucru se poate propaga si poate fi insusit. Ma plang pentru existenta ignorantei, ma plang de utopia contemporana, mereu o voi face, undeva adanc. Nu putem face lucruri mari, dar ne putem iubi incat sa nu ne mai plange, putem intinde maini de pace, putem asculta...suflete.
RăspundețiȘtergereImi cer scuze pentru "foamea" de litere, nu e o scuza, dar chiar sunt obosita. :)
RăspundețiȘtergere